Acasă / Blog / Psihoterapia de cuplu / Eu cu celălalt

Eu cu celălalt

Publicat de | 2017-02-08T23:44:18+00:00 18 iunie 2014|Psihoterapia de cuplu|

… un strigăt puternic m-a trezit din somn “Nu vreau!”. M-am ridicat și am privit afară, am încercat să ascult. Nu mai înțelegeam clar ce își spuneau, însă doi tineri, un băiat și o fată, erau antrenați într-o discuție… puternică. Ea mergea foarte repede, el încerca să țină pasul cu ea. Ea vorbea atât de tare, el nu reușea să o acopere sau să o liniștească. Vedeam o ea, puternică dar agresivă, vedeam un el în disconfort dar sensibil.

Vorbim despre dezechilibre și le vedem la tot pasul în relațiile cu cei din jur. Îl căutăm pe celălalt să ne completeze, când celălalt este deja în noi. Auzim la tot pasul cât de diferiți suntem, bărbații sunt așa, femeile sunt altfel. Bărbații nu își exprimă sentimentele și trăirile pentru că nu fost învățați sau nu li s-a permis să o facă, la fel cum femeile nu își exprimă agresivitatea și puterea, pentru că nu au fost învățate sau nu li s-a permis să o facă. Educăm persoane politicoase și adecvate pentru este mai important decât să te simți viu.

Ajungem la maturitate și momentele de criză ne fac cunoștință cu acele părți din noi mai puțin cunoscute. Sunt atât de demult uitate încât e greu să admitem că suntem și așa, creând astfel alte dezechilibre.

Pot eu ca bărbat, să admit și să recunosc că sufăr, că mă doare, că nu sunt bine? Probabil că atunci când nu pot recunoaște asta, explorez ceea ce știu deja , puterea, agresivitatea, competitivitatea.

Pot eu ca femeie, să admit și să recunosc că sunt agresivă, că sunt puternică, că sunt competitivă? Probabil că atunci când nu pot, explorez toleranța, acceptarea și exprimarea sensibilității în felurite forme.

Partenerul pe care îl caut este în mine. El este acea parte din mine necunoscută și nedescoperită. Misiunea mea nu este de a avea relații, misiunea mea este de a a-l găsi în mine pe celălalt, de a intra în echilibru cu mine, pentru a putea fi în echilibru cu celălalt. De a accepta că sunt în multe feluri, unele mai educate, altele mai sălbatice. Poate că adevărata descoperire a celuilalt începe din interior, interiorul nostru.

Noi iubim la cealaltă persoană atribute pe care le avem deja . Le admirăm pentru că ne aparțin. Tot ce ne mai rămâne este să le descoperim și să le acceptăm, să învățăm să ne admirăm și să ne iubim, așa cum facem cu celălalt.

Nu suntem la fel, dar suntem compleți…

Facebook Comments