Acasă / Blog / Psihoterapia de cuplu / Încrederea – Spațiu în relația de cuplu

Încrederea – Spațiu în relația de cuplu

Publicat de | 2017-03-10T00:17:55+00:00 28 februarie 2017|Psihoterapia de cuplu|

Am considerat mereu că a crea un spațiu al încrederii, într-un proces al unei psihoterapii de cuplu, ca fiind printre cele mai dificile sarcini sau obiective pe care cei doi membri ai cuplului, împreună cu terapeutul, le au de definit și construit. Înainte de a scrie acest articol însă, am fost curioasă să aflu cum ar descrie cei din jur o relație în care există încredere, dincolo de experiența acumulată în relație cu clienții mei. Cuvinte precum suport, respect, comunicare, siguranță, sinceritare sau loialitate, nu au întârziat să apară. Nu este o surpriză, probabil că fiecare dintre noi știe cum se simte încrederea în relație cu celălalt. Probabil că fiecare dintre noi intuiește care sunt acele lucruri esențiale care dacă sunt oferite și primite, construiesc un teren fertil pentru o dinamică de cuplu bazată pe încredere.

Sunt însă două aspecte ale acesteia pe care aș vrea să le subliniez în acest articol. Un aspect este că încrederea devine un subiect pe masa negocierii unui cuplu atunci când ea fost încălcată sau lipsește și celălalt se referă la procesul de construire a ei, de unde până unde aceasta vine natural și când devine necesar să o construim conștienți și asumați.

Despre lipsa încrederii într-un cuplu sau despre încălcarea ei se pot spune multe; vine cu  multă suferință, cu multe îndoieli, speranța abia se mai întrezărește, cu sentimente puternice de vină și rușine, cu presiunea de a alege repede, de a scăpa, de a uita, de a reveni la „viața normală, de dinainte”. Nevoia de a se face auziți, de a renegocia regulile relației, de a fi siguri că acum sunt clare, este o nevoie esențială în lucrul cu perechile care se confruntă cu așa ceva. Schimbul acesta de trăiri este atât de puternic și de rapid încât suferința se împarte categoric la doi, iar greșeala sau adevărul sunt importante doar în etapa de catharsis sau de golire, acea fază în care partenerii vorbesc parcă pentru a se goli, pentru a da afară tot amalgamul acela de trăiri impovărătoare. În etapa de construire, nu mai este vorba de golire, ci de umplere. Partenerii, deși cu o experiență care le-a schimbat relația dar și pe ei semnificativ, pun în loc sau clădesc ceva nou într-o manieră diferită, pentru că doar astfel se poate traversa un astfel de proces și totodată depăși: prin comunicare autentică, printr-o sinceritate aproape chirurgicală, prin acceptarea celuilalt și prin alegerea relației, prin înțelegere și grijă față de sine, știind că doar având răbdare și dăruind timp, te poți reconecta cu celălalt până la a avea din nou o relație hrănitoare.

O relație cu siguranță nu este liniară, momentele bune și cele mai puțin bune dansează ca într-un tango și fiecare dintre acestea întăresc sau slăbesc relația dintre cei doi. Nu există o rețetă universală pentru așa ceva. Un cuplu care a traversat cu succes un moment dificil poate să își fi consolidat relația chiar mai puternic decât atunci când viața a fost blândă și le-a oferit momente de calm și bucurie. În sens invers, momentele bune pot crește într-atât gradul de confort al  unui cuplu încât atenția poate să slăbească și astfel erorile sau greșelile pot să apăra cu și mai mare ușurință. Plecând de la această dinamică, uneori nedreaptă, am înțeles că încrederea vine natural, ușor, susținută de chimie sau atracție doar până la un punct. Dincolo de acel punct, partenerii se trezesc având o sarcină care cere multă implicare, dedicare, alegere conștientă și efort susținut. A alege să îi spui celuilalt ce simți chiar dacă ar putea să rănească și a alege să îl asculți pe celălalt vorbind despre trăiri care te-ar putea răni, a traversa acele momente cu deschidere face ca încrederea să devină sau să redevină un liant al relației.

Încrederea într-o relație are multe fațete, pornește de la noi, având legătură cu propria încredere în sine, și se întinde până la celălalt, având legătură cu valorile și credințele comune. Cum construiești o relație de încredere cu celălalt având o relație echilibrată și matură cu sine, este un subiect complex pentru un articol următor.

Cred că este important să reținem că înainte de toate, o relație, cu sine sau cu celălalt, este în primul rând una de creștere. Una în care partenerii se descoperă, explorează, construiesc, dărâmă, planifică, dezvoltă ceea ce urmează a fi o viață împreună și, dacă o relație nu este liniară, atunci această creștere cu siguranță va fi dinamică și complexă, în care tot felul de momente vor cere să fie îngrijite de către parteneri cu multă creativitate și deschidere.

Facebook Comments