Acasă / Blog / Psihoterapia de cuplu / Psihoterapia de cuplu – nevoi şi motive

Psihoterapia de cuplu – nevoi şi motive

Publicat de | 2017-02-08T23:44:18+00:00 13 februarie 2015|Psihoterapia de cuplu|

Psihoterapia de cuplu este încă un termen stigmatizat, deseori însoţit de percepţii precum ruşine sau eşec. Ceea ce scapă însă de multe ori vederii este că psihoterapia de cuplu demonstrează un angajament, că împreună încercam să ne îmbunătăţim relaţia, să creştem, să dezvoltăm sau să reînviem trăiri şi sentimente, care din motive mai mult sau puţin evidente, mai mult sau mai puţin palpabile, s-au deteriorat.

Dacă în lumea tangibilă, o casă sau o maşină sunt printre cele mai importante posesiuni ale unei persoane, o relaţie romantică este printre cele mai importante posesiuni “intangibile” pe care o persoană le poate crea şi dezvolta.

Statisticile arată că majoritatea cuplurilor aşteaptă în medie 6 ani după ce o problemă serioasă a apărut, pentru a căuta ajutor (Notarius & Buongiorno, 1992, Gottman & Gottman, 1999). Şase ani este o perioadă suficient de mare în care prejudiciul să se producă.  Alte studii menţionează că doar un sfert dintre cuplurile care divorţează au solicitat ajutor profesionist de orice fel pentru a-şi îmbunătăţi relaţia (Albrecht, Bahr, & Goodman, 1983; C. A. Johnson et al., 2001).

Persoanele care caută ajutor într-o consiliere de cuplu, rar vin pentru o explorare existenţială. Aceştia vin cu un bagaj de dezamăgiri nespuse, confuzii, pierderi, frici şi limitări.  Calităţi precum speranţa, bucuria, planuri de viitor sau abilitatea de a fi intimi apar ca amintiri de demult, însă în terapia de cuplu se pot crea şi descoperi posibilităţi chiar şi în umbra problemelor. Cuplurile au nevoie să vorbească despre ce nu merge înainte de a deschide uşa către schimbarea situaţiei.

Câteva dintre motivele (descoperite în perioada de început a consilierii sau chiar mai târziu, pe parcursul ei)  pentru care un cuplu caută ajutor sunt:

  • ceva s-a întâmplat – o aventură, o încercare de aventură, o discuţie despre lipsa iubirii – ceva care creează durere unui membru al cuplului şi vină celuilalt;
  • certuri prea dese şi prea intense care fac ca relaţia să nu mai poată continua în acelaşi fel;
  • o persoană simte că este tratată rău sau neglijată de prea mult timp şi mai poate sta în relaţie doar dacă cealaltă persoană se schimbă;
  • dezamăgiri din punct de vedere sexual pentru unul sau pentru ambii parteneri;
  • un aranjament relaţional bazat pe o autoritate de gen, pe roluri, care nu mai poate fi posibil pentru unul sau chiar pentru ambii parteneri;
  • o persoană care simte şi îşi exprimă nefericirea criticându-l pe celălalt, situaţie care poate deveni insuportabilă pentru ambele părţi;
  • o comunicare negativă – comunicarea negativă include acele aspecte care îi face pe parteneri să se simtă trişti, în nesiguranţă, desconsideraţi şi care îi face să îşi dorească să se retragă din interacţiune. Aceasta include chiar şi tonul pe care îl are o conversaţie. De multe ori nu contează atât de mult ce spui, ci felul în care o spui.

Nu toate cuplurile vor reuşi să îşi salveze relaţia. Există şi posibilitatea ca aceştia să decidă că este mai sănătos pentru fiecare dintre ei să meargă mai departe separat. Totuşi, pentru acele cupluri care doresc să se angajeze în proces, psihoterapia de cuplu îi poate ajuta să îşi reamintească de ce s-au îndrăgostit şi să îi ajute să rămână aşa, să îi ajute să îşi hrănească relaţia şi să şi-o construiască chiar şi în perioade de cumpănă.

Facebook Comments