Să scriu despre mine a deschis un proces de reflecție profund despre alegeri, sens și devenire.
Drumul meu profesional a fost și este o succesiune de etape care s-au așezat una peste alta, fiecare aducând claritate, profunzime și o înțelegere tot mai nuanțată a relației care ajută.
Tot ceea ce fac astăzi în cabinet și dincolo de el, poartă amprenta acestui parcurs. Întâlnirile cu oamenii, întrebările care rămân deschise, momentele de nesiguranță și cele de claritate au contribuit deopotrivă la felul în care înțeleg munca terapeutică: ca pe un proces viu, relațional, construit pas cu pas.
Drumul meu profesional a început imediat după terminarea liceului, odată cu alegerea Facultății de Psihologie și Științele Educației – Universitatea din București. Încă de la început m-a interesat zona de prevenție, reintegrare socială și crearea de contexte care sprijină oamenii și comunitățile în care trăim.
Această direcție m-a condus către programul de master Devianță Socială și Criminalitate, în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială – Universitatea din București. În timpul celui de-al doilea an de master am început și prima formare de lungă durată în psihoterapie (4 ani), în cadrul Asociației Române de Psihoterapie Centrată pe Persoană.
Întâlnirea cu psihoterapia și cu înțelegerea profund relațională a procesului de ajutor m-a determinat să îmi extind formarea și în zona psihologiei clinice. Am urmat astfel masterul Psihologie clinică, hipnoză și intervenții terapeutice de scurtă durată, o specializare care mi-a oferit o perspectivă mai largă asupra complexității acestei profesii și asupra diverselor moduri în care pot fi înțelese suferința și schimbarea.
Psihoterapia Centrată pe Persoană, cunoscută și ca abordare rogersiană, rămâne pentru mine cea mai potrivită alegere ca formare de bază. Înțelegerea pe care o propune despre relația terapeutică, ca pe un cadru profund respectuos, a devenit astăzi sursă de inspirație pentru toate orientările din psihoterapie.
Psihoterapia Centrată pe Persoană, a cărei naștere este marcată la 11 decembrie 1940, a plecat de la o înțelegere esențială: încrederea exclusivă în teorie poate conduce terapeutul să modeleze clientul conform unei structuri cognitive preconcepute, în loc să intre cu adevărat în lumea acestuia, așa cum o trăiește și o experimentează. Funcția terapeutului este astfel aceea de a ajuta clientul în explorarea și descoperirea propriilor resurse interioare, nu de a impune soluții, strategii, interpretări sau explicații externe, ci de a crea condițiile relaționale care fac posibilă această explorare.
Deși are una dintre cele mai solide baze teoretice și de cercetare din domeniul psihoterapiei, Psihoterapia Centrată pe Persoană rămâne insuficient tradusă și reprezentată în limba română. Pentru mine, ea este mai mult decât un cadru teoretic: este o poziționare etică și relațională care îmi ghidează felul de a fi alături de oameni, atât în cabinet, cât și în afara lui.
Am început să lucrez exclusiv în practica privată în 2013, moment care a deschis o nouă etapă profesională. A fost o perioadă a colaborărilor, dar și a aprofundării continue prin formare și autocunoaștere. Am colaborat cu Infuse într-un program de promovare a incluziunii sociale, iar în 2015 am început o colaborare cu Chestnut Global Partners, în cadrul căreia, pentru câțiva ani, am ocupat funcția de Head Psychologist of EAP în România. Aceste experiențe mi-au lărgit perspectiva asupra nevoilor reale ale oamenilor și asupra modului în care contextul organizațional influențează sănătatea emoțională.
Am aprofundat înțelegerile mele despre psihoterapie și abordarea umanistă, începând să călătoresc des în afara țării pentru a lua contact cu cât mai mulți dintre profesioniștii pe care îi citeam și admiram. Tot în 2013 am început și primele proiecte de psihoterapie de grup (‘Întâlnirea cu sine’, ‘Cum sunt eu în lume?’). Lucrul cu grupurile a devenit treptat o direcție esențială pentru identitatea mea profesională, aducând în atenția mea și în conștientizarea clienților mei semnificația formativă a grupurilor și a modului în care relațiile, apartenența și diferențele pot deveni resurse de creștere.
Un reper important al acestei etape a fost programul intensiv La Jolla, organizat de Center for Studies of the Person, la care am participat de patru ori. Această experiență mi-a adus nu doar claritate teoretică, ci și încrederea că valorile care stau la baza relațiilor pe care îmi doresc să le creez în cabinet și în afara lui sunt potrivite și favorizează dezvoltarea.
Inspirată de toată călătoria de până atunci, în 2017 au apărut primele gânduri despre organizarea unui grup Encounter acasă, în România. Așa s-a născut Centrul Encounter, un proiect care ocupă astăzi un loc central în atenția și dezvoltarea mea profesională.
Centrul Encounter este un spațiu dedicat lucrului experiențial, relațional și de grup, în care întâlnirea, reflecția și siguranța cadrului sunt esențiale. Aici, grupul devine un context viu în care relațiile, diferențele și procesul comun devin resurse de clarificare și transformare.
Am înțeles repede că responsabilitatea de a crea și susține astfel de spații necesită o pregătire solidă, de aceea am ales formarea Group Facilitation: Working with autonomy and homonomy alături de Temenos Education: Counsellor & Psychotherapist Training în Sheffield, UK. Toate aceste proiecte de grup m-au îndemnat să caut mai departe cea mai bună pregătire, astfel încât am început procesul de certificare în psihoterapie de grup în cadrul American Group Psychotherapy Association. Formarea și studiul consistent mi-au adus și prima recunoaștere profesională, aceea de Professional Membership în cadrul asociației.
Dacă această etapă a început cu aprofundarea dinamicii și procesului de grup, în 2020 am continuat cu explorarea unei alte dimensiuni esențiale a psihoterapiei individuale: relația dintre corp, emoție și minte. Astfel, după un curs de formare continuă alături de Ann Weiser Cornell – ‘Your Path to Lasting Change’ despre Inner Relationship Focusing – în vara anului 2020 am început, în cadrul Institutului Internațional de Focusing din New York, o formare de lungă durată în FOT (Focusing Oriented Therapy) sau Psihoterapie Experiențială prin Focusing. Această formare completează practica profesională și aduce în atenția mea și a clienților mei un dialog esențial în orice proces de cunoaștere și vindecare.
Am parcurs treptele de formare în cadrul Institutului și sunt în prezent acreditată ca Focusing Oriented Therapist și Focusing Trainer. Continuu procesul de formare către ultima treaptă de specializare, aceea de Focusing Coordinator, o responsabilitate care presupune nu doar practică clinică avansată, ci și susținerea dezvoltării acestei abordări în comunitatea profesională.
În timp, Focusingul a început să capete pentru mine și o dimensiune comunitară. Dincolo de integrarea lui în lucrul terapeutic, a apărut nevoia de a contribui la dezvoltarea unui spațiu dedicat acestei practici în România. Sunt astfel implicată activ în Centrul de Focusing, un context profesional care susține formarea, practica și dialogul în jurul Focusingului, atât pentru specialiști, cât și pentru publicul larg. Acest spațiu promovează o relație atentă cu experiența interioară și cultivă un mod de a fi cu sine bazat pe respect, curiozitate și siguranță.
În prezent, pe lângă activitatea din cabinet, o parte din energia mea profesională este orientată către a da mai departe, prin programe de formare, grupuri experiențiale și contexte de reflecție adresate atât specialiștilor din domeniul sănătății mintale, cât și publicului larg. Sunt acreditată ca psihoterapeut specialist și supervizor în Psihoterapia Centrată pe Persoană, ceea ce îmi permite să însoțesc atât procese terapeutice, cât și dezvoltarea profesională a altor colegi psihoterapeuți.
Sunt tot mai preocupată de crearea unor spații sigure în care oamenii pot reflecta la propriile procese, pot încetini ritmul și pot explora ceea ce este viu pentru ei, fără grabă și fără presiunea performanței. Fie că este vorba despre formări profesionale, grupuri Encounter, programe de suport sau ateliere deschise, intenția mea rămâne aceea de a susține procese autentice de cunoaștere, clarificare și creștere.
În paralel cu activitatea clinică și formativă, sunt implicată în viața profesională a comunității de psihoterapie din România, ocupând rolul de vicepreședinte în cadrul Federației Române de Psihoterapie (FRP). Acest rol reflectă angajamentul meu față de dezvoltarea unui cadru etic, coerent și responsabil pentru practica psihoterapeutică, precum și față de dialogul dintre diferitele orientări și comunități profesionale.
Privesc această etapă ca pe una de consolidare și deschidere: consolidarea unei practici ancorate în relație și experiență, și deschiderea către contexte care susțin reflecția, întâlnirea și dezvoltarea umană, la nivel individual și colectiv.
Formarea continuă rămâne esențială în practica mea profesională și este ghidată de două direcții principale: valorile umaniste pe care le-am îmbrățișat încă de la începutul profesiei și nevoile pe care le întâlnesc în cabinet, în relația directă cu persoanele cu care lucrez. Fiecare proces pe care l-am însoțit m-a învățat despre oameni și despre mine. Formarea continuă este astfel modul prin care rămân conectată la evoluția profesiei, dar și prin care îmi mențin angajamentul de a oferi cea mai bună însoțire.